impresii pe un periodic on-line de expresii estetice
In Furtuna totul e posibil! Imposibilul ia doar ceva mai mult timp
Care a fost ultima piesa de teatru la care ai fost? Care a fost ultima piesa la care ai tremurat de emotie? Care a fost ultima piesa la care ai aplaudat de ti-au luat foc miinile? Eu am experimentat toate aceste emotii si vibratii, intr-o duminica de noiembrie, anul trecut, la premiera piesei Furtuna in regia luiVictor Ioan Frunza. Imi aduc aminte ca sala mica si cvazinecunoscuta de la Centrul Cultural pentru UNESCO “Nicolae Balcescu” din 11 Iunie, 41 era plina pina la refuz de lume respectabila din lumea artistica in general, si cea din teatru in particular. Nu am sa vorbesc aici de complexitatea regizorala sau de sclipirile viscerale ale celor patru actori care interpreteaza cele 15 roluri, respectivIoana Barbu, George Costin, Alexandru Ion si Sorin Miron (preferatul nostru), insa trebuie spus ca Furtuna e o piesa care te catapulteaza din timp in Timp, si ne arata cum poti transforma o vulnerabilitate in avantaj. Ne spune ca teama de esec te mentine invingator si ca omul trebuie să ia măsuri pentru a restabili echilibrul si onoarea. Un spectacol minunat, (ocolit, bineinteles de vreo nominalizare la premiile uniter la sfirsitul caruia te simti respectat, implinit si convins ca se mai poate face, si azi teatru.
Urmatoarele reprezentatii vor fi pe 25 si 26 martie. Rezervari la 0747301349.
Totodata, pe Sorin Miron l-am provocat la un mini-interviu in exclusivitate pentru doitreisi.
doitreisi: Sint David Lynch. Ai doua fraze sa ma convingi sa te distibui in noul meu film, intr-un rol principal.
Sorin Miron: Nu,nu, nu…. Nu o sa cad in aceasta cursa domnule Lynch. Stiti si dvs. la fel cum stiu si eu, ca e nevoie de putin mai mult decat incercarea de a va convinge prin doua fraze.
Sorin Miron: Nu,nu, nu…. Nu o sa cad in aceasta cursa domnule Lynch. Stiti si dvs. la fel cum stiu si eu, ca e nevoie de putin mai mult decat incercarea de a va convinge prin doua fraze.
doitreisi: Ce nu e teatrul?
Sorin Miron: Sunteti in continuare dl Lynch sau pot sa ma relaxez si sa incerc sa raspund ceva normal? Sau sa incerc sa gasesc vreun raspuns destept. Asa… Nu stiu ce nu e. Dar stiu ca este, printre altele, un fel de a spune o poveste. Cred ca merita sa ascultam povesti. Cred ca merita sa vedem cum spun alti oameni povesti. Numai pentru asta si cred ca ar fi destul sa veniti la Furtuna.
Sorin Miron: Sunteti in continuare dl Lynch sau pot sa ma relaxez si sa incerc sa raspund ceva normal? Sau sa incerc sa gasesc vreun raspuns destept. Asa… Nu stiu ce nu e. Dar stiu ca este, printre altele, un fel de a spune o poveste. Cred ca merita sa ascultam povesti. Cred ca merita sa vedem cum spun alti oameni povesti. Numai pentru asta si cred ca ar fi destul sa veniti la Furtuna.
doitreisi: Furtuna in regia lui Victor Ioan Frunza e…
Sorin Miron: Furtuna in regia lui Victor Ioan Frunza e…un spectacol pe care cred ca trebuie sa-l vedeti. Atat pot sa spun . Daca as incepe sa spun ce cred eu ca este acest spectacol, as face mai mult rau. Cred foarte tare in ceva ce a spus odata Stanley Kubrick : “Cred ca strica mult din placerea vizionarii unui film pentru oricine a fost destul de nenorocos sa citeasca ce a avut in cap creatorul filmului”.
Foto: Adriana Grand
Centrul Cultural pentru UNESCO “Nicolae Balcescu”, Furtuna de William Shakespeare
directia de scena: Victor Ioan Frunza, decorul si costumele: Adriana Grand;
Cu: Ioana Barbu, George Costin, Alexandru Ion, Sorin Miron
(...)
- Alexandru Costache24 martie 2011 la 19:49Ca sa nu mai zic ca e o minunata lectie de inventivitate si de spirit practic pana la urma. si cum sa folosesti proiectiile in economia (aici, literala, ca sa zic asa
) unui spectacol. Versus, din cate aud, acel foarte mic print mai din centru, asa. - eu26 martie 2011 la 19:54Cel mai bun spectacol din Bucuresti la ora actuala!
- Marian Palie26 martie 2011 la 22:59Eu, noi credem la fel. Dar ne-a fost “teama” sa rostim asa categoric acest fapt.
http://www.doitreisi.ro/2011/03/in-furtuna-totul-e-posibil-imposibilul-ia-doar-ceva-mai-mult-timp/
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
impresii de pe un blog
Jurnalul lui Manon.
Eu, când vreau să fluier, scriu.
Azi am văzut Furtuna lui V.I. Frunză.
… Și, de două ore, mă bâlbâi pe mute. Aș scrie mult, dar mi se bâlbâie și degetele.
Mi-amintesc așa: am ieșit din sala de spectacol, am coborât (?) parcă, niște trepte, m-am dus la garderobă să îmi recuperez haina… Și atunci am realizat că aveam întins, pe toată fața, un zâmbet de ăla, tâmp… Rămăsesem zâmbind.
Patru actori. Un univers plin de universuri.
Performanță – scriu eu aici, ca să nu mă bâlbâi în explicații, căci nu le am.
Și mai scriu așa: Sorin Miron. M-a spulberat.
… Și, de două ore, mă bâlbâi pe mute. Aș scrie mult, dar mi se bâlbâie și degetele.
Mi-amintesc așa: am ieșit din sala de spectacol, am coborât (?) parcă, niște trepte, m-am dus la garderobă să îmi recuperez haina… Și atunci am realizat că aveam întins, pe toată fața, un zâmbet de ăla, tâmp… Rămăsesem zâmbind.
Patru actori. Un univers plin de universuri.
Performanță – scriu eu aici, ca să nu mă bâlbâi în explicații, căci nu le am.
Și mai scriu așa: Sorin Miron. M-a spulberat.
7 Responses to “mă bâlbâi pe mute”
-
- Wanna see, wanna see… nu le merge saitu’ astora de la centrul cultural… cand se mai joaca?
- un spectacol ca o furtuna de lumi… superb!
portlumina says:
- geniala replica”prospero , te omor! te/ai luat de mama mea, doamna sycorax”
)
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------
Text continut si de caietul program:
FURTUNA...
Furtună într-un pahar cu apă...
A stârni o furtună într-un pahar,face parte dintr-o magie care seamănă cu cea practicată de Prospero.Un om care creează magicul în cotidian,care aduce misterul și miraculosul chiar la tine în sufragerie.
O insulă/O casă părăsită/ Ocameră aproape goală/ Un colț de cameră “mobilat” cu amintiri, regrete, furii înnăbusite, neputinte, candori si uri.
Magie în sufragerie.
Furtuna se întâmplă într-un geam care dă spre nicăieri; animalele fabuloase și simbolurile misterioase apar doar când lumina se stinge,pe acea suprafată care e ”ziua”, acoperită de carton. De-ti pare c-ai visat! Ariel devine, în nici două secunde, o nimfă de operă, târând o trenă lungă după ea; se iese și se intră pe ușă, ca într-o casă obișnuită, doar că te întrebi ce este “dincolo” și dacă există ceva acolo; dacă mai există o altă realitate decât aceasta camera cu mobilier improvizat.
O insulă poate fi și camera noastră în care ne ascundem de lume, populată cu gândurile și visele noastre. Ești izolat, părăsit pe o insulă, sau, dimpotrivă, apărat și ocrotit? Depinde. Dacă ai fugit acolo de cei din jur, de tine, sau dacă ai fost aruncat, cu forța acolo, alungat dintre oameni.
Prospero și-a “amenajat’ regatul, ignorând derizoriul și încercând să-și re-creeze lumea. De aici am pornit, în această “aventură de cameră”.
10 metri pătrați de mister casnic.
Un generator de curent, alcătuit din ce se găsea pe acolo, completat, cu duioșie cu câteva elemente “decorative”: pantofiorii argintii ai Mirandei-copil, o pasăre din porțelan care se leagănă pe un portbagaj de bicicletă, un papuc care îmbracă piciorul instalației…
Un spațiu construit mai mult dintr-o sumă de detalii, unele ușor de remarcat, altele care se dezvăluie pe parcurs, așa cum observăm, pe rând detaliile, atunci când intrăm într-o casă. Valize cu mici “lumi”-probabil încercări ale Mirandei de a-și reprezenta o lume povestită de tatăl ei: o valiză verde,cu un hublou de vapor,în spatele căruia se întrevede, ușor murdar, un vapor pictat; o valiză-camera păpușilor, sculptată din lemn, cu o Barbie cu un pantofior roșu… Un gemuleț luminat chior, cu o păpușă abandonată, care a primit, în ultimul moment, un colac de salvare-o aminire a Mirandei din naufragiul suferit în copilărie?
Un radio vechi, din care se aud replici mustrătoare…și muzică. Obiect-surpriză , din care mecanismul lipsește. De unde vine sunetul? Din imaginea Titanicului care se scufunda? De la încremenita pereche de miri din marțipan?
Adriana Grand
-----------------------------------------------------------
scrisoare trimisa de un spectator
Stimata Doamna Adriana Grand,
Va felicit, pe Dumneavoastra si pe Domnul Frunza si pe actori pentru spectacolul pe care ni l-ati oferit. Pentru mine a fost un fel de cadou,"Furtuna" fiind unul dintre
textele pe care le iubesc cel mai mult, nu doar dintre cele ale lui Shakespeare,
dar in general din dramaturgie. Eu vad in Prospero un fel de Demiurg, un fel de
Creator, un Spirit tutelar care traieste nu atit pentru sine, cit pentru a-i
invata pe ceilalti sa traiasca, sa iubeasca, sa "construiasca", sa fie
buni,deschisi,sinceri si frumosi. Chiar daca se foloseste de "carti", o face
pentru a fi mai exact, mai concret si mai rapid. In felul lui, chiar si Ariel
este un creator, nu doar de farse, de iluzii, de vise, dar si al unei alte
realitati. Iar Caliban, un anti-om, un om pe dos, are modul lui de a trai, de a
ii intelege pe ceilalti si de a se intelege pe sine.
Eu cred, asadar, ca cele trei personaje principale sunt cu totul complementare.
Pot exista doar impreuna, fiind in fond, prototipuri umane. Si fiecare stie, asa
cum ne arata autorul, dar si Donizetti, ca pentru dragoste merita nu numai sa
traiesti, dar si sa mori. "Elixirul dragostei" si "Furtuna", ce alaturare
interesanta si nebanuita de mine.
Spectacolul Dumneavoastra este unul de camera si cred ca doar pentru cei putin
"initiati", obisnuiti cu textul, dar si cu modul in care lucrati. Ma refer la
regie ( directia de scena) si la scenografie (decoruri si costume). Pentru ca
spectacolele Frunza-Grand au ceva aparte. Eu unul am vazut multe spectacole
facute in Bucuresti si in tara si stiu ca sunteti o "echipa". Merg foarte bine
impreuna contributiile fiecaruia dintre Dumneavoastra. ( Faust, Falstaff,
Scaunele, Lectia, Trupa pe butoaie, Ghetto, Tamerlan, Caligula, sunt citeva
exemple).
Am apreciat mult actorii alesi, ideea de a-i pune sa faca mai multe roluri,
multiplicarea unor personaje. Decorul minimal, sugestiv, m-a invitat sa imi
imaginez o lume complexa, melancolica, variata, dificila, asa cum este cea in
care traim.
Stimata Doamna Grand, va doresc sa fiti creativi, ca si pina acum. Va astept cu
alte spectacole "facute" aici, in Bucuresti sau in teatre din tara, acolo unde,
de multe ori, actorii sunt dornici de noutate si de schimbare. Si va multumesc
...
Cu aleasa pretuire,
Amedeo Istocescu
